Suntem singura forma de viata din Univers? Pana acum nu exista nici o dovada care sa ne arate opusul, dar sansele ca nici o alta planeta sa nu dezvolte o forma inteligenta de viata sunt extrem de mici. Exista aproximativ 250 de miliarde de stele in Calea Lactee. Si aproximativ 1 mie de miliarde de miliarde de stele in Universul Vizibil. Multe dintre ele fiind orbitate de planete multiple.
Intre timp sistemul nostru solar, vechi de 4,5 miliarde de ani, exista intr-un Univers vechi de 13,5-14 miliarde de ani. Expertii sustin ca sunt sanse mari ca alte civilizatii sa existe si de 1,8 miliarde de ani.
Sansele ca noi sa fim singura forma de viata din Univers sunt atat de mici incat devin irationale. “Dar unde sunt, daca exista, si celelalte civilizatii?”, asta s-a intrebat fizicianul Enrico Fermi la un mic-dejun cu colegii sai in 1950.
Fermi se intreba de ce nu exista nici o urma a altor civilizatii in Calea Lactee, cum ar fi sonde sau nave spatiale, daca acestea intr-adevar au existat sau exista. Intrebarea lui a devenit cunoscutul “Paradox al lui Fermi”. Acest paradox abordeaza contradictia dintre probabilitatea mare de existenta a altor civilizatii in Univers si lipsa dovezilor care sa le dovedeasca existenta.
Data fiind varsta extrema a Universului si numarul mare de stele, daca Terra e o planeta banala atunci ar trebui sa existe multe alte planete ca ea si, implicit, multe alte civilizatii. O alta problema a existentei altor civilizatii in Univers e “Marea Tacere”: in eventualitatea in care calatoriile spatiale sunt prea dificile, atunci ar trebui sa captam transmisiile radio ale altor civilizatii.
Datorita faptului ca nu exista nici o dovada a existentei vietii in Univers, exceptand-o pe a noastra, rezulta 3 posibilitati:
- Suntem prima civilizatie capabila sa ne facem cunoscuta existenta si prima civilizatie capabila sa ne parasim propria planeta. In acest moment nu exista nici o alta civilizatie la fel de dezvoltata precum a noastra. Sau exista si alte civilizatii in Univers, dar sunt atat de rare si atat de indeartate incat nu vom lua niciodata legatura cu ele – ceea ce le face inexistente din punct de vedere practic.
- Au existat foarte multe civilizatii inaintea noastra, dar acestea s-au dezvoltat si s-au extins in asa fel incat absolut toate sunt nedetectabile de catre aparatele noastre.
- Au existat foarte multe civilizatii inaintea noastra, dar toate s-au lovit de un “zid cosmic” care, intr-un final, le va distruge sau le va face dezvoltarea mai departe de acest punct imposibila.
Stramosii nostri credeau ca Terra e centrul Universului. Astazi stim ca Terra nu e nici macar in centrul sistemului nostru solar. Iar sistemul nostru solar nu e in centrul galaxiei in care ne aflam, Calea Lactee. Si Calea Lactee nu are nici o pozitie remarcabila in Univerul Vizibil. Asa ca sansele prima posibilitate sa fie reala sunt extrem, extrem de reduse. In conditiile in care specia umana s-a dezvoltat pastrand regulile “selectiei naturale” atunci nu exista nici special, mistic sau remarcabil legat de specia umana. Datorita numarului mare de alte planete existente in Univers, este aproape sigura existenta altor civilizatii. In acest caz probabilitatea ca specia umana sa fie prima care a lasat o urma in Univers e foarte redusa.
Daca prounerea 2 ar fi corecta atunci ar sfida toate legile logicii. Daca in Univers exista mii, daca nu chiar milioane, de alte civilizatii extraterestre, atunci de ce toate ar alege sa se dezvolte in asa fel incat sa fie nedetectabile altora? Este acceptabil ca unele sa se dezvolte in asa fel, poate chiar marea majoritate. Dar ca absolut toate sa se dezvolte in asa fel e foarte improbabil.
Propunerea 3 e mult mai probabila decat 1 si 2. Daca supravietuirea celui mai puternic se aplica si in alte lumi, atunci civilizatia noastra e una tipica in comparatie cu celelalte care au existat sau exista in Univers. Intr-un fel toate ajungem in punctul in care ne autodistrugem datorita cursului normal de dezvoltare tehnologica. Si asa aplicandu-ne singuri un “zid cosmic”.
Mike Treder, director executiv al Centrului pentru Folosirea Responsabila a Tehnologie spunea: “Probabil cel mai deranjant aspect al Paradoxului lui Fermi e ceea ce implica pentru viitorul speciei umane. Adica faptul ca nu avem nici un viitor dincolo de granitele propriei planete si cel mai probabil disparitia speciei umane. Nanotehnologia sa fie factorul care sa ne distanteze de aceasta predictie, sau sa fie ceea ce ne-o aduce?”.
Cand luam in considerare cronologia istoriei vietii pe Terra, oamenii au existat doar pentru o foarte scurta perioada de timp. Iar existenta noastra a fost intotdeauna precara. In toata existenta noastra n-am facut altceva decat sa ne luptam intre noi si sa dezvoltam in continuu procese mai eficiente de ucidere a altor semeni. Guvernul american aloca, de exemplu, Apararii de 8 ori cat aloca Educatiei. Exista destul armament nuclear pe Terra cat pentru a ucide fiecare om de mai multe ori. In mod clar suntem o specie cu sanse mici de supravietuire pe termen lung.
Lasand deoparte natura noastra auto-distructiva, curiozitatea ne-ar putea ucide mult mai repede decat armamentul nuclear. Cu cat tehnologia avanseaza mai rapid, cu atat se trece mai usor peste factorii de protectie: “Avansam acum, calculam probabilitatile auto-distrugerii mai tarziu”. Daca evolutia vietii pe Terra e un sablon normal in Univers, atunci existenta civilizatiilor mai evoluate decat a noastra este improbabila, daca nu imposibila.
Sir Martin Reese, un astronom regal al Marii Britanii, a calculat sansele omenirii de a trece de secolul 21 ca fiind la 50%. Daca are dreptate atunci e posibil ca viata in Univers sa fie programata din start cu un buton de auto-distrugere. Altii au existat inaintea noastra, altii vor exista dupa noi, dar “zid-ul cosmic” permite tuturor formelor de viata sa existe pentru o foarte scurta perioada de timp.
0 comments